Orhei. Pe o stradă centrală.

Această vedere a Orheiului este probabil una din preferatele mele. Fotograful a reușit să surprindă spiritul orașului în cel mai elocvent mod. Rareori în pozele vechi putem observa atât de multe detalii importante în studierea treculului unui oraș. Cred că a fost făcută la sf. anilor 20 ai sec. XX. Când am văzut-o pentru prima dată m-am intrebat, oare unde a fost făcută, pe ce stradă? Dar, după o analiză logică a unor detalii precum ar fi: drumul, arhitectura clădirilor, trama stradală, am dedus că fotograful stă cu spatele la clădirea cooperativei din Orhei, situată în perioada interbelică pe str. Regele Ferdinand. Observăm pe una din clădiri un panou pe care a fost inscripționat cuvântul GALANTERIE și traducerea lui în ebraică sau idiș, limbă raspândită la acel moment în cadrul comunității evreiești a orașului. După care urmează alte localuri și o terasă a unei cafenele frumos amenajate. Pe partea dreaptă a drumului se află o gheretă în care probabil se vindea presa scrisă. Drumul era pavat cu piatră și prevăzut cu canal de scurgere pe centru. Actualmente, nimic din ce se observă în fotografie nu este păstrat, nici măcar trama stradală numai este cea de altă data. Pentru cei care cunosc orașul actual, puteți să va imaginați - astfel arăta intersecția străzilor actuale Vasile Lupu și Miron Costin.

Clădirea fostei bănci

Clădirea băncii orașului a fost construită la sf. sec XIX în spiritul arhitecturii eclectice cu influențe neoclasice.

Cladirea să păstrat până în prezent găzduind la fel sediul unei bănci comerciale.

decembrie 2016

Biserica armeană sf. Maria din Orhei

Primul lăcaș sfânt al comunității armenești din orașul Orhei a fost ridicat în 1830 și inchinat sfintei Marii. Ulterior în anul 1903 pe același loc a fost zidită o nouă biserică după proiectul cunoscutului arhitect Al. Bernardazzi, ctitor fiind moșierul de origine armeană Bogdasarov. A fost realizată în spiritul stilizărilor istorice, are planul inspirat de la edificiile de cult din Armenia istorică din perioada timpurie a creștinismului. După terminarea celui de al doilea război mondial lăcașul sfânt a avut o altă funcție decăt cea inițială. Astăzi bejuteria arhitecturală din centrul Orheiului adăpostește hramul sf. cneaz Vladimir al mitropoliei Moldovei.

Foto: Vladimir Gladcov 2012.

Foto: Vladimir Gladcov 2012.

Caredrala sf. Dumitru din Orhei, ctitoria domnitorului Vasile Lupu

 “Binecuvântat fie numele lui Vasile Voievod carele,

prin fundaţia mănăstirilor, rechemarea limbei române prin biserici,

şi în politica prin urzirea academiei de învăţătură au întemeiat evlavia

şi naţionalitatea şi prin darurile de averi,

asigurând ajutorul acelor săraci, au meritat cununa nemuririi

şi ca un părinte a patriei – recunoştinţa strănepoţilor.” (Gheorghe Asachi)

Catedrala orașului Orhei constituie pe bună dreptate una dintre cele mai importante construcţii ecleziastice păstrate până în prezent pe teritoriul Basarabiei. Biserica “Sfântul Dumitru” din Orhei a fost zidită între anii 1632-1636 şi sfinţită în 1637 cu ocazia sosirii domnitorului Vasile Lupu la Orhei. Privind arhitectura bisericii putem spune urmatoarele. Biserica este concepută în tip vechi moldovenesc mixt, pronaosul este dreptunghiular, alungit, iar intrarea în el e precedată de un pridvor închis, care însă nu vine în continuarea pronausului, conform tradiției, ci dintr-o parte și peste el, fenomen intâlnit destul de rar, se înalță turnul clopotneței. Uşa de la intrare în biserică ne uimeşte prin portalul său de piatră, cioplit în stilul celor mai frumoase tradiţii vechi moldoveneşti. Deasupra ușii Vasile Lupu a așezat o pisanie, care are pe centru stema Moldovei încadrată într-un semicerc sus și în linie dreapta jos. Pisania glăsuieşte: "Cu binevoinţa Tatălui şi cu ajutorul Fiului şi cu săvârşirea sfântului Duh a ctitorit acest lăcaş în numele preaslăvitului Dumnezeu - făcător de minuni - Ion Vasile Voievod din mila lui Dumnezeu domn al Ţării Moldovei şi Doamna sa Teodosia şi copii voievodului".

O frumoasă legendă pe care o mai țin minte bătrânii orheieni ne povestește despre zilele frumoase petrecute de Domnitorul Vasile Lupu împreună cu feciorul său Ioan pe malul râulețului Ivanos. Ioan fiind foarte bolnăvicios, deseori petrecea timpul pe malul ivanosului, aerul și murmurul alei limpede aduceau beneficii sănătății sale. Din aceste considerente Vasile Lupu zidește biserica Sf. Dumitru întru milostivirea lui Dumnezeu și sănătatea feciorului său.

Anii 20 sec. XX

Anii 30 sec. XX

Anii 30 sec. XX

Anul 1944, urme de bombardament

Anul 1944, urme de bombardament

Anul 1972

Vederi panoramice ale Orheiului interbelic

La moment dispunem de două vederi panoramice ale Orheiului interbelic realizate de pe promontoriul "Ivanos". Imaginile redau cu lux de amănunte atmosfera timpului și aura provincialului - aspect definitoriu a tuturor timpurilor prin care s-a perindat orașul. Bisericile, blocurile arministrative, vechea tramă stradală, sunt reflectate în aceste imagini.

                       

Centrul vechi al orașul Orhei în plină toamnă

În această postare ca și în imaginea din postarea precedentă vedem strada principală a Orheiului de altă dată. Poza a fost realizată în anii interbelici. Pe partea stângă observăm scările prefecturii județene iar pe dreapta partea superioara a edificiului poștei și sediului băncii orășănești. Strada fiind acoperită cu un strat de pavaj iar marginile acestea prevăzute cu o chiuvetă. Anume pe această stradă în perioada țaristă și in anii interbelici s-a aflat centrul administrativ al orașului și al întregului județ.

Centrul vechi al orașului Orhei în plină iarnă

Această carte poștală ma impresionat din start. In primul rând aici putem observa o stradă care își mai păstrează și în prezent autenticitatea, fapt intâlnit mai rar pe imaginile vechi ale Orheiului. Este vorba despre str. Alexandrovskaja (Unirii - perioada interbelică, Vasile Mahu - prezent), Observăm în stânga imaginii blocul cârmuirii de zemstvă (casa pionerilor în timpul sovietic, actualmente liceul teoretic I.L.Caragiale), iar pe partea dreaptă trei edificii care s-au păstrat până în prezent. Primul bloc cu două nivele adăpostește actualul oficiu poștal central Orhei, următoarea construcție - banca orășănească, iar în depărtare intrezărim cupolele bisericii catolice zidite în 1914. Un alt element interesant sunt stâlpii de elecricitate care ne vorbesc despre prezența la acea perioadă a rețelelor de iluminat a edificiilor publice amplasate pe strada centrală a localității. Cartea postală ca și intreg setul din care face parte a fost editată post 1914 și nu mai târziu de 1917.

Strada Basarabia, magazinul de manufactură și stofă

Orheiul de altă dată s-a prezentat în permaneță ca un oraș al târgoveților, un important punct comercial. În imaginea de mai jos, putem observa o stradă amplasată în partea centrală a urbiei. Pe una din clădiri, citim inscripția: "Magazinul de manufactură și stofă", str. Basarabia, Ziserman. Ziserman, fiind cu siguranță familia patronului acestui magazin Către anul 1925, trei magazine de manufactura aparțineau proprietarilor cu respectiva familie: Beniamin, Iosif, Leiba. Pe un stâlp de electricitate, observăm un corp de iluminat, care ne vorbește despre existența iluminatului public pe timp de seară / noapte. Această carte postală a fost editată în anii 30 ai sec. XX.

Str. Torgovaia

În această carte poștală putem vedea aspectul de altă dată al str. Torgovaia, Orhei. Strada fiind amplasată probabil în zona pieții actuale (str. Piatra Neamț?). Imaginea provine dintr-un set de cărți postale publicate in prima jumatate al deceniului II al sec. XX, pe când gubernia Basarabia fiind parte a Imperiului Rus.

  

Orheiul de ieri - Orheiul de astăzi

Probabil una din cele mai emblematice clădiri interbelice din centrul istoric al Orheiului. Construită în anii 20 (sec. XX) în stilul arhitectural neo-romanesc această bijuterie urbană a putut ține piept WW2 și restructurării urbane din anii sovietici. Clădirea a fost puțin modificată, când la sf. anilor 30 în spate a fost construit palatul profesorilor din județul Orhei. 

Patrimoniul arhitectural al or. Orhei. Partea I